Pe 4 noiembrie 2011, Phil Larson, de la Biroul Casei Albe pentru politica de stiinta si tehnologie, raspundea in scris ca: “nu avem nicio dovada ca ar exista vreun tip de viata in afara planetei noastre sau ca o prezenta extraterestra a contactat sau manipulat vreun membru al rasei umane” si “nu exista informatii credibile care sa sugereze ca s-ar ascunde vreo dovada fata de ochii publicului” in acest sens. Dar usa ramane deschisa pentru eforturile de cautare “a vietii in afara planetei noastre”, incluzand proiectele SETI de ascultare a semnalelor din alte lumi, folosind radiotelescoapele. Larson mai mentiona si misiunea Kepler, care cauta planete de tipul Pamantului si viitorul “Mars Science Laboratory”, care va explora geologia Planetei Rosii cautand si urme de viata.
Steven Bassett a declarat ca raspunsul primit este inacceptabil si ca va redacta o noua cerere catre administratia Obama. Purtatorul de cuvant al Casei Albe, Matt Lehrich, a raspuns prompt: “Nu este nicio piedica, se poate trimite o noua cerere. Daca ea trece pragul (de aceasta data insa un necesar de 25000 semnaturi) va primi si raspuns. Desigur, daca cererea este foarte asemanatoare, ea va determina un raspuns similar”.
La declaratiile Casei Albe au reactionat numeroase persoane si organizatii, dezamagite ca cei de la Casa Alba considera ca fotografiile OZN, filmele, benzile video, observatiile radar, urmele de aterizare etc. nu sunt dovezi. Ei au citat si din miile de documente guvernamentale anterior clasificate, dintre care multe arata clar ca unele intalniri OZN cu fortele militare si piloti de linii aeriene au fost considerate in trecut suficient de importante pentru a fi ascunse marelului public.
Fizicianul Stanton Friedman, care s-a aflat printre semnatari, a reactionat spunand ca declaratiile de la Casa Alba denota fie minciuna si denaturare intentionata, fie ignoranta crasa. Nimic din raspunsul lui Larson nu are legatura cu obiectul petitiei si anume cu prezenta extraterestra pe Pamant. Friedman spunea ca experienta sa de 53 de ani de cand studiaza fenomenul OZN l-a convins ca acesta contine o problematica foarte importanta de securitate nationala. Nu pot fi lasate din mana date tehnologice care ar putea fi folosite de alte natiuni care studiaza si ele fenomenul si sunt interesate in reproducerea extraordinarelor capacitati ale farfuriilor zburatoare, desigur in scopuri militare.
Privitor la afirmatia ca nu se ascund informatii credibile publicului, Friedman comenteaza ca, la o cerere invocand legea libertatii de informare, NSA (National Security Agency) a admis ca a gasit 156 documente OZN clasificate “top secret umbra”, pe care le-a desecretizat, lasand circa o fraza pe fiecare pagina, restul fiind sters. Motivarea a fost ca altminteri s-ar fi divulgat “metode si surse”. Oare 95% din aceste texte contineau doar metode si surse? La fel, CIA a “desecretizat” un numar de documente “top secret umbra”, astfel incat unele au fost complet innegrite, iar altele contineau sub 8 cuvinte. Gerhard Gesell, judecator la Curtea Federala, a fost de acord cu aceasta procedura, invocand “pericolul la adresa securitatii SUA”.
Generalul Carroll Bolender recunostea in 1969, la incheierea proiectului Blue Book dedicat OZN-urilor, ca “Rapoartele OZN care afecteaza securitatea nationala (…) nu sunt parte a sistemului Blue Book (dar ele) vor continua sa fie tratate prin proceduri standard Air Force”. In paralel insa, marelui public i s-a creat falsa impresie ca guvernul nu mai era interesat de acest subiect. Chiar si in anul 2011 exista instructiuni clare de raportare a OZN-urilor de catre pilotii militari. Friedman se intreba unde sunt datele culese prin aceste rapoarte si cum de se poate afirma in aceste conditii ca nu exista dovezi ascunse?
Publicului i s-a mai spus ca “niciun OZN raportat, investigat si evaluat de Air Force nu a prezentat indicii ca ar fi un pericol pentru securitatea nationala (…) tehnologii sau principii dincolo de cunostintele stiintifice actuale (…sau) dovezi ca (…) ar fi vehicule extraterestre”. De ce atunci marina militara, CIA, NSA, DIA, NRO, ONI etc. au muncit atat de mult sa le raporteze, sa le investigheze si sa le evalueze? De ce s-a ordonat in 1952 aviatorilor militari sa traga in orice OZN care refuza sa aterizeze cand e somat? Un general Air Force declara ca au fost peste 300 de avioane cu reactie ridicate de la sol in acest scop.
Friedman a evocat, in acelasi sens, dezinformari in declaratii publice, minciuni repetate privind cazul Roswell, ca si numeroase rapoarte si studii pe care Larson nu avea cum sa nu le cunoasca. In literatura exista, spunea el, nenumarate alte exemple care dovedesc ca in preajma noastra se manifesta o prezenta extraterestra.
Alti comentatori au fost insa mai ponderati in declaratii. Ed Rothschild, unul dintre conducatorii firmei Podesta Group, expert in relatii publice si guvernamentale, aprecia ca frazele din petitie care evoca prezenta extraterestra sfideaza credibilitatea si nici nu puteau avea alta soarta decat sa ajunga la cosul de gunoi. Singura maniera corecta ar fi fost sa se plece de la acel mic procent de cazuri cu adevarat inexplicabile, bine documentate, care chiar merita o investigatie serioasa.
Nick Pope, care a lucrat timp de 21 de ani in Ministerul Apararii al Regatului Unit, comenta si el ca orice afirmatie de tipul “guvernul minte” este contraproductiva si nu poate declansa un dialog. Cand el insusi, fiind in functie, s-a confruntat cu astfel de acuze, se multumea sa raspunda printr-un refuz politicos.
Jurnalistul Leslie Kean arata pe 15 noiembrie ca vina pentru raspunsul lui Larson o poarta si modul inadecvat in care au fost redactate petitiile. S-au colectat mii de semnaturi pe suspiciunea ca fiinte nepamantene poarta discutii secrete cu guvernul american, implicand cumva toata rasa umana. Se cerea, de pilda, ca administratia Obama “sa desecretizeze imediat tot ce stie guvernul despre fiintele extraterestre si comunicatia cu acestea” si “sa recunoasca oficial prezenta extraterestrilor afectand rasa umana”, solicitand audieri in Congres si publicarea documentelor despre “acest fenomen”. Ce reactie putea avea un oficial guvernamental orientat spre gandirea stiintifica la asemenea fraze bizare si tulburi? se intreba Kean.
Raspunsul lui Larson este in concordanta cu ceea ce stiinta poate recunoaste azi, pe baza metodei sale. Aceasta cere, de pilda, ca orice dovada sa fie repetabila si observabila de oricine doreste, or asa ceva nu exista nici in cazul OZN-urilor nici al rapirilor, nici macar in cazul urmelor inexplicabile din trecut. Ca toti cercetatorii guvernamentali, Larson nu stia mai nimic despre fenomenul OZN, dar avea cu toate acestea o parere bine conturata despre acest subiect, pe care-l considera irelevant si inutil de examinat. Oare cei ce au facut cererea nu stiau aceasta? Deci raspunsul lui Larson nu e nici pe departe o declaratie oficiala guvernamentala privind fenomenul OZN si nu ar trebui exagerata importanta lui. El a repetat doar raspunsul stiintific obligatoriu catre cetatenii care asteapta anuntul contactului cu extraterestri. Iar daca admitem ca anumite oficialitati ascund dovezi extraterestre, de pilda resturi ale unui OZN prabusit, numarul celor care cunosc dovezile respective este limitat la cei ce trebuie neaparat sa stie aceasta, cerc ce nu-l include pe Larson.
Leslie Kean sublinia ca oamenii de stiinta, chiar daca recunosc fenomenul OZN, nu vor accepta ca acesta sa fie legat de extraterestri, pana nu va exista o dovada absolut certa in acest sens. Este crucial sa se inteleaga ca oficialii SUA, in marea lor majoritate, sunt si neinformati si neinteresati privitor la fenomenul OZN. Iar daca ar fi totusi deschisi, se feresc atat de tare de ridicol incat au o capacitate limitata de actiune. Solutia este ca oficialii sa fie informati privitor la existenta unui vast corp de dovezi privind un fenomen fizic iesit din comun, caruia nu i se cunoaste cauza. Apoi, trebuie ca reprezentantii guvernamentali sa fie convinsi ca ar trebui sa le pese de OZN-uri, fie si din cauza ca sunt importante pentru securitatea spatiului aerian ori pentru datele stiintifice care s-ar putea obtine din examinarea unor cazuri care se repeta. Domeniul ar trebui sa beneficieze de o expertiza oficiala, nu sa fie lasat pe mana unor amatori care sa vina in plus si cu acuzatii. Ar fi necesar in acest sens un mic birou guvernamental, care sa investigheze deschis cazuri selectate atent, apeland si la cooperarea internationala. Desigur, faptul ca experti, oficiali guvernamentali si militari nu sunt capabili sa explice observatiile nu inseamna automat ca exista extraterestri. Nu tot ce zboara pe cer si nu poate fi identificat este o nava extraterestra. Dar fenomenul a convins deja multa lume ca probabil nu suntem singuri in Univers.
John Podesta, fostul sef de personal al presedintelui Clinton si co-presedintele echipei de tranzitie a presedintelui Obama, scria inca in 2010 ca “este momentul pentru guvern, pentru oamenii de stiinta si pentru expertii in aviatie sa lucreze laolalta ca sa raspunda la acele intrebari despre OZN-uri care pana acum au fost tinute in intuneric”. El a precizat ca ideea de a infiinta in acest scop o mica agentie guvernamentala a SUA este “o idee care merita sa fie luata in considerare”.
Fostul guvernator de Arizona Fife Symington a fost martor, pe cand era in functie, la un eveniment OZN spectaculos, dar a decis sa pastreze secretul timp de zece ani. Acum si el este partizanul infiintarii unei agentii guvernamentale pentru OZN-uri, asa cum exista deja in cateva tari.

Indexul Similarităţii cu Terra clasifică planetele şi sateliţii în funcţie de cât de mult se aseamănă cu Pământul, fiind luaţi în calcul factori precum dimensiunea corpului ceresc, densitatea sa şi distanţa faţă de cea mai apropiată stea.

Printre corpurile cereşti despre care se crede că putea găzdui viaţă se numără Titan (un satelit al planetei Saturn) şi exoplaneta Gliese 581g, aflată la 20,5 ani-lumină de Terra, în constelaţia Libra.

Indexul Planetar al «Locuibilităţii» măsoară un alt set de factori, printre care tipul de suprafaţă a corpului ceresc, dacă acesta prezintă o atmosferă sau un câmp magnetic. De asemenea, acest index ia în calcul şi aspectele chimice – dacă pe planetă există compuşi organici sau solvenţi lichizi care ar permite formarea unor reacţii chimice esenţiale pentru apariţia vieţii.

Dr. Drik Schulze-Makuch de la Universitatea Washington State, co-autor al lucrării, a explicat care au fost obiectivele cercetătorilor atunci când au elaborat aceste două clasamente: “Prima întrebare pe care ne-am pus-o a fost dacă putem găsi pe alte corpuri cereşti condiţii similare celor existente pe Terra, deoarece ştim deja că acestea sunt favorabile vieţii. A doua întrebare a fost dacă pot exista exoplanete cu elemente care sugerează posibilitatea de a găzdui forme de viaţă, indiferent dacă aceste forme sunt cunoscute de oamenii de ştiinţă sau nu. Spre exemplu, lacurile de hidrocarburi de pe Titan ar putea găzdui un alt tip de viaţă decât cele existe pe Terra”.

Valoarea maximă întâlnită în cadrul Indexului Similarităţii cu Terra este 1,0, aceasta fiind valoarea planetei etalon – Pământul. Cel mai mare scor înregistrat în afara sistemului nostru solar este cel al planetei Gliese 581g, 0,89, care este urmată de altă exoplanetă care orbitează aceeaşi stea, Gliese 581d, cu 0,74.

O altă valoare mare, 0,60, a fost obţinută de HD 69830 d, o exoplanetă de dimensiunile lui Neptun, care orbitează o stea din constelaţia Puppis. Despre această planetă se crede că se găseşte în “zona Goldilocks”, acolo unde distanţa unei planete faţă de steaua sa face ca temperaturile de la suprafaţa acesteia să nu fie nici prea ridicate, nici prea scăzute pentru a putea permite apariţia vieţii.

În ceea ce priveşte Indexul Planetar al «Locuibilităţii», pe primul loc s-a clasat Titan, satelitul lui Saturn, cu un scor de 0,64, urmat de Marte (0,59) şi Europa, satelitul lui Jupiter, cu 0,47.

Oamenii de ştiinţă au alcătuit o listă cu planetele şi sateliţii pe care ar putea exista forme de viaţă extraterestră, publicând rezultatele în jurnalul ştiinţific Astrobiology.

Iată cele două clasamente elaborate de cercetători:

Indexul Similarităţii cu Terra

Pământul – 1,00

Gliese 581g – 0,89

Gliese 581d – 0,74

Gliese 581c – 0,70

Marte – 0,70

Mercur – 0,60

HD 69830 d – 0,60

55 Cancri c – 0,56

Luna – 0,56

Gliese 581e – 0,53

Indexul Planetar al «Locuibilităţii»

Titan – 0,64

Marte – 0,59

Europa – 0,49

Gliese 581g – 0,45

Gliese 581d – 0,43

Gliese 581c – 0,41

Jupiter – 0,37

Saturn – 0,37

Venus – 0,37

Enceladus – 0,35

Sursa: BBC News

La un secol după scufundarea vasului Titanic, oamenii de ştiinţă au identificat o cauză inedită a dezastrului: Luna.

De aproape 100 de ani, începând cu dimineaţa fatidică a zilei de 15 aprilie 1912, când 1.517 persoane au murit în urma scufundării, cercetătorii s-au întrebat de ce căpitanul Edward Smith a ignorat avertizarea referitoare la aisbergurile aflate în zona prin care trecea vasul pe care îl conducea. Smith era cel mai experimentat căpitan al companiei White Star Lane, navigând în Atlanticul de Nord în repetate rânduri. De altfel, Smith fusese ales pentru primul voiaj al Titanicului tocmai pentru că era un navigator experimentat şi conştiincios.

În aprilie se împlinesc 100 de ani de la scufundarea vasului Titanic, petrecută în urma unei coliziuni cu un aisberg. Acum, oamenii de ştiinţă au identificat de ce acest eveniment nefericit a avut loc.

Aisbergurile din Groenlanda, de tipul celor care au fost lovite de Titanic, rămân de obicei blocate în apele de mică adâncime din apropiere de Labrador şi Terranova. Pentru a se deplassa spre sud, e nevoie să se topească pentru a pluti sau să fie împinse de maree.

Acum, oamenii de ştiinţă păr să fi identificat motivul pentru care numeroase aisberguri s-au deplasat pe distanţe mari spre sud, ajungând în zona culoarelor de navigaţie a vaselor care traversează Atlanticul.

Cercetătorii conduşi de Donald Olson au investigat o ipoteză lansată de cercetătorul Fergus Wood, care susţinea că în ianuarie 1912 Luna s-a apropiat foarte mult de Pământ, provocând maree neobişnuit de mari, ce au împins spre sud un număr mare de aisberguri din zona Groenlandei. Aceste aisberguri au plutit spre culoarele de navigaţie din Atlantic.

Analiza efectuată de Olson l-a făcut pe acesta să descopere că pe 4 ianuarie 1912 a avut loc un eveniment extrem de rar, Luna şi Soarele aliniindu-se astfel încât atracţia lor gravitaţională a fost amplificată. În acelaşi timp, Luna s-a aflat extrem de aproape de Terra, aşa cum nu mai fusese de 1.400 de ani. Mai mult de atât, în ziua precedentă a fost înregistrată cea mai mare apropiere dintre Terra şi Soare a acelui an.

„Această configuraţie a maximizat forţele provocatoare de maree ale Lunii”, a explicat Olson. „Este ceva remarcabil”.

Astfel, studiul lui Olson a arătat că singura cale prin care aisbergurile ar fi putut ajunge în calea Titanicului în aprilie 1912 ar fi fost dacă acestea s-ar fi desprins de Groenlanda în ianuarie 1912. Mareele foarte puternice provocate de combinaţia acestor evenimente astronomice au fost suficient de puternice pentru a desprinde aisbergurile, trimiţându-le în calea Titanicului.

Cercetarea efectuată de echipa de specialişti condusă de Olson arată de ce Edward Smith, căpitanul Titanicului, a reacţionat cu neglijenţă atunci când a fost atenţionat că în calea vasului se găsesc aisberguri. Acesta nu avea niciun motiv să creadă că aisbergurile sunt atât de mari şi atât de numeroase cum s-au dovedit a fi.

„Şansele ca toate aceste evenimente astronomice să se petreacă în acelaşi timp sunt microscopice”, a explicat Donald Olson.

Sursa: Reuters

În ciuda acestor calcule, oamenii de ştiinţă spun că nu este neapărat necesar ca la fiecare milion de ani să apară o supererupţie. Multe milioane de ani pot trece până când un supervulcan să erupă.

Deşi există dovezi care atestă că supervulcanii au erupt de mai multe ori de-a lungul celor 4,5 miliarde de ani ai Pământului, NASA susţine că în 2012 nu va avea loc un astfel de eveniment.

Termenii de “supervulcan” şi “supererupţie” sunt relativ noi şi se referă la un vulcan a cărui erupţie explozivă ar elibera de 10 mii de ori mai multă lavă decât erupţia catastrofală a Muntelui Saint Helens în 1980, una din cele mai mari erupţii recente.

Cea mai mare supererupţie din istorie se pare că a avut loc în Sumatra. Acum 74.000 de ani, Muntele Toba a erupt şi o acoperit cu lavă o suprafaţă mai mare de 28.000 de kilometri pătraţi. Prin comparaţie, magma care a ieşit la suprafaţă în 1883 din Muntele Krakatau s-a aşternut peste doar 12 kilometri pătraţi.

Deşi vulcanologii încă mai efectuează cercetări pentru afla ce anume provoacă o supererupţie, ei spun că datele pe care le au indică faptul că un astfel de eveniment nu va avea loc prea curând. Încercând să determine frecvenţa cu care au loc aceste supererupţii, specialiştii au concluzionat că o dată la un milion de ani au loc 1,4 supererupţii.

Vulcanologii nu pot prezice cu acurateţe momentele în care un supervulcan va erupe, dar monitorizarea vulcanilor activi le indică faptul că omenirea nu va fi martora unei supererupţii în 2012.

Sursa: NASA

Arheologii spun că poziţia în care a fost găsită cărămida, cu inscripţia spre interiorul zidului, sugerează că maiaşii nu au intenţionat ca mesajul înscris pe ea să fie citit.

Relicva, nu este expusă si este pastrată in depozitul institutului.

Data inscriptionată pe căramidă “este o parte de calendar, o combinatie a pozitiei cerului dintr-o zi si o luna, care se repeta la fiecare 52 de ani”, a declarat Stuart. Data de pe căramidă corespunde cu sfarsitul celui de-al 13 baktun, acesta reprezentand o perioadă de timp echivalentă cu 394 de ani, in conceptia mayasilor.

Numarul 13 este sacru pentru civilizatia maya. Calendarul mayas incepe in anul 3114 i.Hr. si se sfarseste odata cu al 13-lea baktun, in jurul datei de 21 decembrie 2012.

“Numarul de pe căramidă ar putea corespunde acestei date. Nu exista niciun motiv ca aceasta să corespundă cu altă data din timpurile stravechi si care sa descrie vreun alt eveniment istoric important”, a spus Stuart.

Ambele inscriptii – tablita de la Tortugeurro si căramaida de la Comalcalco – au fost sculptate in urma cu circa 1.300 de ani si ambele sunt cifrate in unele privinte.

Institutul de Arheologie din Mexic a recunoscut existenţa celui de-al doilea artefact maiaş pe care este înscripţionat un text ce face referire la data de 21 decembrie 2012. Oficialii mexicani resping, însă, orice teorie care sugerează că maiaşii ar fi prezis că această dată va aduce sfârşitul lumii.

Până acum, majoritatea experţilor cunoşteau o singură inscripţie maiaşă ce făcea referire la această dată, o tabletă de piatră din situl arheologic Tortuguero. Ieri, însă, Institutul Naţional de Antropologie şi Istorie din Mexic a dat publicităţii un comunicat în care se precizează că o altă inscripţie, găsită în situl arheologic Comalcalco, face referire la controversata dată.

Arturo Mendez, purtătorul de cuvânt al instituţiei mexicane, a afirmat că fragmentul de cărămidă ce conţine respectiva inscripţie a fost descoperit acum câţiva ani, fiind studiat intens de specialiştii institutului. Acum, inscripţia este păstrată într-o colecţie privată a institutului, la care publicul nu are acces.

Cercetătorii institutului resping teoriile conform cărora data inscripţionată reprezintă momentul de start al apocalipsei. “Gândirea mesianică occidentală a răstălmăcit cosmogonia civilizaţiilor străvechi, precum civilizaţia Maya“, anunţă comunicatul Institutului.

Experţii institutului afirmă că maiaşii considerau că timpul parcurge o serie de cicluri care încep şi se termină cu regularitate, fără a crede că finalul unui ciclu are consecinţe apocaliptice.

Deoarece zvonurile care sugerează că maiaşii ar fi prezis un eveniment apocaliptic în 2012 continuă să circule pe Internet, institutul va organiza săptămâna viitoare o întrunire a celor mai importanţi 60 de experţi în cultura Maya, pentru a “limpezi incertitudinile care există referitor la calendarul maiaş”. Evenimentul va avea loc la Palenque, un important sit arheologic din Mexic.

surse : descopera.ro , ziare.com , sott.net

Un procent de 1.5 ar fi ca fragmente din satelit sa cada in nordul Italiei .

Locatia exacta se v-a afla cu cateva ore inaintea prabusirii.

NASA anunta ca cel mai probabil satelitul isi va face intrarea in atmosfera Pamantului la data de 23 septembrie, la amiaza. Specialistii nu dau coordonatele exacte, insa spun ca la acea data satelitul nu se va afla deasupra continentului american.

Specialistii au precizat zilele trecute ca riscul pentru populatie este “infim”, deoarece cea mai mare parte a dispozitivului va arde la intrarea in atmosfera.

Upper Atmosphere Research Satellite (UARS) este un satelit cu o lungime de 10 metri ce cantareste aproape sase tone, informeaza AFP.

El a fost plasat pe orbita in 1991 de naveta Discovery cu misiunea de a studia atmosfera inalta a Terrei. UARS si-a incheiat misiunea in 2005 si, din cauza lipsei de combustibil, va cadea pe Terra in jurul datei de 23 septembrie, se afirma pe site-ul oficial al NASA.

“Desi o mare parte a satelitului se va sparge in multe bucati, la intrarea in atmosfera, nu toate resturile vor arde“, au declarat savantii americani, precizand ca este imposibil la aceasta data sa se prevada locul unde vor cadea aceste deseuri spatiale.

Agentia spatiala americana a explicat ca acest satelit va cadea pe Terra intr-o zona situata intre 57 de grade latitudine nordica si 57 de grade latitudine sudica, o suprafata care acopera o mare parte din Terra.

Sectiuni unde puteti posta articole:

• 2012
• Cazuri Umanitare
• Fenomene Astronomice
• Fenomene Naturale
• Karma
• Numerologie
• OZN
• Reincarnare
• Sondaje
• Traditii
• Video
• Vise

Trimite-ne un mail de pe pagina de contact sau direct la tarot @ zzzz . ro (fara spatii ) pentru a lua legatura cu noi .

Preturi:

• ghicit in carti – 50 ron (1 sedinta)
• ghicit in cafea – 30 ron (1 sedinta)

Numar contact :

• 0726918478 – Marin Elena

Oferta este valabila pentru ghicit in carti si ghicit in cafea

• Cateva link-uri utile :

Site-ul oficial - The Secret

Cadourile de pe site-ul oficial – Cadouri

Link cautare film online – Cautare Google

Nu uitati! Gandirea pozitiva atrage fapte sau lucruri pozitive!!

O zi cat mai placuta !

De ziua ce-ti surade-n prag
Si-i porti frumosul nume,
Eu iti doresc tot ce-i mai drag
Si mai frumos pe lume.”
Pentru toate Elenele si Constantinii…

• Pentru Elenele noastre !

• Pentru Constantini !